Definiția prepolimerului poliuretanic

Prepolimerul poliuretanic este un polimer de înaltă moleculă format prin reacția poliizocianatului și polieterului sau poliesterului poliolului în anumite condiții. Prepolimerul poliuretanic este pur și simplu un semifabricat reactiv obținut prin controlul unui anumit raport de poliizocianat și poliol pentru a reacționa. Datorită varietății mari de poliizocianați și polioli, rapoartele de reacție sunt diferite.

În conformitate cu caracteristicile de reacție ale grupărilor terminale, prepolimerii poliuretanici pot fi împărțiți în: prepolimeri terminați cu izocianat, prepolimeri terminați cu hidroxil, prepolimeri care conțin grupări blocate și alte grupări cum ar fi grupări terminale silil și prepolimeri terminați cu acrilat. Prepolimer poliuretanic de ester.

Prepolimerii cu grupări terminale NCO sunt uneori numiți poliizocianați modificați, care au caracteristici de reacție ridicate, sunt ușor afectați de umiditate etc. și au o perioadă scurtă de depozitare; prepolimerii cu grupări terminale OH se numesc prepolimeri terminați cu hidroxil. Prepolimerii au reactivitate generală și o perioadă mai lungă de depozitare. Ele sunt de obicei utilizate ca agent principal al adezivilor. Un agent de blocare care conține hidrogen activ este utilizat pentru a reacționa cu gruparea NCO pentru a proteja gruparea NCO liberă din prepolimerul poliuretan pentru a obține un prepolimer poliuretan închis. Acoperirea sau adezivul preparat de acest tip de prepolimer este încălzit și desigilat după construcție, iar grupa NCO este regenerată, iar aceasta din urmă participă la reacția de reticulare pentru a solidifica sistemul.